Cristea & Coman, Introducere la Calatori straini...Repertoriu By Ovidiu Cristea

https://www.academia.edu/145492722/Cristea_and_Coman_Introducere_la_Calatori_straini_Repertoriu Călători străini despre țările române. O analiză conceptuală. Apariția, acum mai bine de jumătate de veac, a primului volum din seria Călători străini despre țările române a fost unanim salutată în istoriografie ca împlinirea unui deziderat, formulat explicit de N. Iorga încă din anii 1920. Gândită ca parte a unui efort mai amplu de lărgire a bazei documentare a cunoașterii istorice, seria Călătorilor a fost pusă în directă legătură cu celelalte mari proiecte de editare de surse, ale căror începuturi datează din aceeași perioadă: Cronici medievale ale României (1963), Inscripții medievale ale României (1965), Documenta Romaniae Historica (1966) și Cronici turcești despre țările române (1966). Necesitatea acestei noi serii era justificată, întru totul convingător, prin faptul că sursele pe care urma să le cuprindă suplineau și completau celelalte tipuri de izvoare, precum documentele, cronicile sau inscripțiile. Acest câștig istoriografic aducea însă cu sine și o anume ambiguitate conceptuală, sesizată chiar de prefațatorul primului volum, Mihai Berza. Dacă, în cazul celorlalte colecții, tipul izvorului editat apărea chiar în titlu-cronici, inscripții și documente-, iar corpusul de surse era clar definit, nu același lucru se întâmpla cu seria Călătorilor. În prefața seriei, Mihai Berza caracteriza sursele, care urmau să fie incluse în noua colecție, drept "relații lăsate de străinii care au trecut în cursul vremurilor prin țările noastre și pe care-i numim în mod obișnuit călători", punând accentul pe "valoarea de izvor a descrierilor lăsate de martorii oculari care s-au perindat prin țările noastre". Însă o simplă privire aruncată asupra cuprinsului primului volum, care includea aproape 100 de pagini de mărturii indirecte și de descrieri geografice, pare a contrazice acest deziderat programatic. De altfel, nedumerirea lui Mihai Berza în fața criteriilor de selecție a textelor incluse în primul volum de Călători, atent mascate în spatele unei prefețe elogioase, pare să fi fost împărtășită și de unul dintre primii recenzenți ai cărții, Andrei Pippidi. Recenzia, altminteri foarte favorabilă, consemna unele decizii editoriale surprinzătoare, precum eliminarea unui fragment consistent din Wavrin, dar păstrarea unor pasaje istorice din Bocignoli și Verancsics. ...